Asta sunt?

Puternică, curajoasă... Îmi vin in minte des aceste doua cuvinte... Cică așa aș fi: puternică si curajoasă...

Pentru ca am făcut o schimbare? Schimbare de care îmi este frica la orice pas. O schimbare care îmi provoacă anxietate. Schimbare care ma sperie noaptea când ma bag la somn si mai ales dimineața când ma trezesc.

Puternică si curajoasă... Pentru câte am realizat in ultima perioada? Pentru ca am încredere in mine? Pentru ca merg înainte si nu-mi dau voie sa cad?

Puternică si curajoasă? Când sufletul meu vrea sa se ghemuiască într-un colț si sa plângă si sa plângă pana când trece toată aceasta stare, aceasta emoție, aceasta teama de mine si de ziua de maine.

Rad mai des? Lupt mai mult? Am încredere? Merg înainte? Am speranțe? Ma uit la maine? Ma uit la mine?

Ma uit in oglinda si spun "Ești puternică! Ești curajoasă!" când îmi las o lacrima sa curgă pe obraz si îmi spun cu teama si cu iubire "Ești vulnerabila, dă-ți voie sa plângi, dă-ți voie sa plângi, dă-ți voie să-ți fie frica... E ok sa fii speriată. E ok sa cazi. E ok sa plângi." 

Ma uit in oglinda. Vǎd cearcăne, vǎd griji, vad frica, vǎd un copil întrebându-se "Ce faci?", vǎd o fetiță speriată, vǎd o femeie speriată, vǎd singurătate, vǎd emoții, vǎd stǎri de bine, stări de rău. Mǎ văd pe mine.

Sunt curajoasă pentru ca îmi dau voie sa plâng? Sunt curajoasă pentru ca fac un pas si apoi încă unul si apoi încă unul?

Asta sunt? Ma țin de mana. Asta sunt? 

Ma îmbrățișez. Asta sunt!