Ioana.Murariu

A fi mama este un sentiment greu de descris. Inseamna emotie, iubire infinita, curaj, rabdare, singuratate. Sufletul iti este impartit, partea ta e cea mai mica. Aproape pe tot i l-am dat ei. A fi mama inseamna lacrimi. De bucurie, de magie, de oboseala, de incredere, de speranta, de incurajare. A fi mama inseamna sa te bucuri ca face pipi si umple pampersi, ca face cacut de culoarea potrivita. Sa te bucuri ca a mancat 5 guri de mancare la inceput. Ca a dus jucaria la gura. Ca iti zambeste. Sa lesini de bucurie si de emotie cand iti spune prima data “mama”, cand te prinde in brate, cand iti da un pupic cu gurita aia mica. A fi mama inseamna sa stai nopti in fund, tinand in brate un pui de om, care se linisteste doar in bratele tale. A fi mama inseamna sa dormi pe un colt de pat, pe o parte pentru ca restul patului e ocupat de ea. A fi mama inseamna sa iti fie frica de moarte pentru ca iti doresti o viata cat mai lunga alaturi de ea. A fi mama inseamna sa uiti de tine uneori si sa nu-ti

Noaptea asta este a patra noapte consecutiva in care nu pot sa adorm. Se aduna sute de ganduri, unele bune, unele pesimiste, unele cu iz de anxietate. E liniste in casa. Vlad doarme. Nadia doarme. Iar pe mine sigur ma prinde iar ora 2:00 treaza. Miercuri noapte am terminat o carte. Joi am inceput alta carte. Azi dimineata am citit ultima pagina. Citesc, citesc, citesc. Carti de dezvoltare personala. Si stau si cuget. Ganduri multe, citate motivationale, incredere, lipsa curajului, creativitate, blocaj. Toate vin pe rand. Incotro ma indrept? Incotro vreau sa ma indrept? De la inceputul anului, intr-un colt in minte, exista o frica. Teama zilei de maine. Teama jobului. Teama banilor. Toate trei se leaga si imi dau emotii. In suflet intr-un colt este emotie. Emotii cu gandul ca in cateva luni se va schimba ceva in programul meu. Voi incepe munca. Sper. De ceva timp, nu stiu exact cat, exista gandul “asta e tot ce pot? Asta e tot ce este rezervat pentru viata mea?” Si apoi am implin

Am pierdut timp petrecut cu mine, in care citeam o carte in liniste, in care ascultam un cantec si doar atat, in care ma uitam la un film cap-coada (daca nu adormeam), in care nu faceam nimic... Dar am castigat timp petrecut in doua, eu ai Nadia, timp in care citesc in fiecare seara aceeasi carte, si ieri si azi si probabil si maine, in care ascult Zurli si ma uit la Nadia cum danseaza si fara muzica, cum spune “am, am” si da din maini si face piruete, in care ma uit la un film in minim 3 zile, sau filme la care pierd esentialul dar pot spune ca l-an vazut, in care ne uitam si Frozen si Moana si toate celelalte de n’spe ori si tot m-as mai uita la ele, timp in care atau degeaba cu tine, langa tine. Am pierdut timp in doi, eu si Vlad, dar am castigat timp in trei, iubire tripla, iubire din trei parti... Am pierdut nopti nedormite, zile nemancate, dar am castigat nopti nedormite cu Nadia in brate, zile nemancate cu Nadia in brate. Am pierdut locul meu in pat, pentru ca acum i l-am ced

Nu, nu cred ca sunt unii mai norocosi ca altii. Nu cred sunt unii pe care Dumnezeu i-a iubit mai mult. Nu cred ca unii s-au nascut sub o stea norocoasa. Nu cred ca totul depinde de noroc. Nu cred ca totul este scris si ca fiecare are un drum bine stabilit. Nu cred ca suntem doar papusi sau persoanaje care fac un rol prestabilit cu un scenariu scris de altcineva. Suntem cu totii oameni si suntem la fel. Ne-am nascut cu totii prin aceleasi modalitati. Fiecare am crescut intr-o burtica, fiecare am iesit din cate o mama. Cu totii avem o mama si un tata. Si ei mereu vor fi mama si tata. Ca ne-au vrut, ca nu ne-au vrut, ca ne-au crescut ei sau altii. Cu totii am avut la inceput o mama si un tata. Stiti cu totii procesul. Toti ne-am nascut sub acelasi cer, sub aceleasi stele, sub bunatatea celui de Sus, sub indrumare cereasca. Fiecare parinte si-a pus amprenta peste noi. Si fiecare mama si fiecare tata au ales pentru noi cum au stiut mai bine. Nu cred ca unii trebuie sa fie fericiti

Care este rolul acestui blog? Chiar si eu ma intreb. De ce m-am apucat de scris aici lucruri care poate nu intereseaza pe nimeni. De ce scriu? De multe ori am aceasta intrebare in minte si nu stiu cat de bun este raspunsul meu... Pentru ca imi place sa scriu, pentru ca sunt mai toata ziua singura (Vlad la serviciu, Nadia inca nu vorbeste - cel putin nu pe limba mea, vorbesc si singura dar nu stiu cat e de sanatos) si simt nevoia sa vorbesc. Pentru ca am multe ganduri pe care vreau sa le scot in lume. Pentru ca imi doresc sa las in urma mea gandurile mele simple. Pentru ca simt ca scriind pot creste. Ca om. Ca femeie. Pentru ca vreau sa scriu si pentru ca intr-un jurnal clasic (caiet si pix) nu as scrie des, si nici frumos. Si nici nu as putea sa schimb ideil. Si nici nu as putea sa atasez fotografii. Pentru ca doresc sa cred ca odata si odata poate ma va citi cineva. Nu are logica, nu are un scop anume, nu are idei concrete, nu are continuitate, nu are context. Are doar idei

Am iesit in seara aceasta 5 minute cu Nadia la plimbare. Noi care ieseam cate 2-3 ore sau chiar toata ziua. Mai ales in perioada asta. Perioada care este atat de minunata!!! Iubesc primavara. Iubesc sa ma uit zilnic la garduri, la copaci, la muguri, la frunze, la flori. Sa le pozez, sa le memorez, sa le admir. Sa le vad cum cresc, cum prind din nou bucurie. Primavara asta nu m-am bucurat de natura. Intr-o zi, m-am uitat pe geamul dormitorului si numai ce am vazut copacul deja infrunzit. Ieri era gol si trist si infrigurat si dintr-o data era plin de frunze... parca peste noapte. Toate gardurile sunt verzi, iarba este si ea verde. Liliacul inflorit. Copacii plini de viata... iar eu, atat am reusit sa prind... Sa fie primavara si in sufletele noastre!

Pentru cine nu stie, Cel mai frumos loc din lume este chiar aici este titlul unei carti minunate!!! Este scrisa de Care Santos si Francesc Miralles. Am inceput aceasta carte dimineata, in jur de ora 10, sau sa fi fost deja spre 12 cand adormise Nadia? Ideea e ca am inceput cartea astazi. Tot astazi am si terminat-o. Rar am patit sa raman cu asa o stare buna dupa o carte si mai ales cu un zambet larg pe buze. Imi venea sa o iau de la capat sa o mai citesc o data. Este o carte care se citeste foarte usor si nu am de gand sa fac aici si acum o recenzie caci nu-mi plac recenziile. Cand caut informatii despre o carte nu vreau sa citesc rezumatul ei, ci vreau sa aflu parerile si ce stare da oamenilor dupa ce o citesc. Le-a placut, nu le-a placut, au avut ceva de invatat din carte sau nu etc. Nici la filme nu ma prea uit la trailer. Imi dau seama din primele secvente daca imi va placea sau nu filmul, nu e nevoie sa vad tot trailerul ca risti sa vezi tot filmul. Asa si cu cartile. Daca va