Ioana.Murariu

Astazi am iesit pentru a doua oara in ultimele 9 luni singuri in oras, la o bere/suc/mancare...  Singuri, ma refer fara Nadia, caci am fost impreuna cu prietenii... 4 ore fara bebe Nadia...  Prima data cand am iesit fara Nadia, avea undeva la 5 luni si a fost cam trist pentru ea, a plans mult. Nici mie nu mi-a fost prea bine. Iesim la film, doar noi doi, 3 ore de film. Mult si nici nu m-a dat pe spate macar. Ma durea spatele, fundul, amortizem, ma gandeam numai la ce face bebe oare.. Dar astazi, a fost super, eliberator. Nici nu mi-am dat seama cum au trecut cele 4 ore. 😁 Bineinteles ca am vorbit si despre ea, dar mi-a placut senzatia de a nu trebui sa te plimbi in timp ce ceilalti stau la masa, sau de a te apleca mereu dupa diferite obiecte, de a sta pur si simplu la aer, la un suc doar tu si sotul tau. Si restul oamenilor. 😌 Vremuri simple mai erau odata 😂 Nu mi-am dat seama cat aveam nevoie de o pauza. Si nu, nu e pauza de la a fi mama. E o pauza pentru tine, pentru relatia

Mi-am schimbat antetul, sau mai bine zis, am scris un citat care mi-a placut foarte mult cand l-am auzit... E adevarat... dar, cati dintre noi sunt mereu cu adevarat ceea ce sunt? Cred ca suna mai logic in limba engleza, dar sper sa ma fac inteleasa si asa. Cati dintre noi pot spune cu adevarat ca mereu sunt 100% adevarati, reali, ei insisi? Mi-ar placea mereu sa fiu eu cu adevarat, cea glumeata, cea naiva, cea ametita, cea bleguta, cea sincera, cea simpla, cea vesela, cea trista... sa fiu eu exact asa cum sunt... Dar oare as putea? Sa fiu acasa, la serviciu, in oras, cu prietenii, cu colegii, cu rudele mereu 100% reala? Nu stiu de ce, dar cred ca nu. Cu totii avem mai multe masti pe care le purtam in functie de circumstante. In fata colegilor trebuie sa fim profesionisti, desi poate nu avem mereu raspunsurile la  noi. In fata parintilor ar trebui sa fim mereu bine, ei nu trebuie sa stie toate problemele noastre. In fata copiilor trebuie sa fim mame puternice, sa aratam ca putem face o

Profit de faptul ca Nadia doarme si scriu despre unele ganduri din mintea mea complicata. De ani de zile ma lupt cu cateva kilograme in plus. Cateva fiind putin spus, fiind vorba de vreo 10-15 kg. Nici inainte de sarcina nu am fost slaba, dar dupa nastere nu mi-a placut deloc de mine. Din fericire, in 5 luni ajunsesem la aceeasi greutate de dinainte de a ramane insarcinata.  Anul trecut ma apucasem de sport. Imi luasem chiar antrenor personal. Am reusit sa fac o luna, s-au vazut ub pic rezultate. Dar, dupa ce am platit cea de-a doua luna, am aflat ca voi fi mamica. Astfel ca, s-a pus pe pauza sportul. Si mancatul cat de cat sanatos si au aparut poftele. 9 luni de sarcina am visat doar dulce. Am mancat prajituri si macaroane cu branza pentru o viata 😂 Dupa ce am inceput diversificarea, am zis ca e momentul sa faca si mami o diversificare 😂 asa ca am hotarat sa incep dieta rina. Bineinteles, a functionat o saptamana. In mai, am contactat un program online de trainer personal, cu

Astazi a fost prima data cand am facut ardei umpluti. Vroiam sa fac ceva de mancare din care sa ii dau si Nadiei la pranz. Incerc sa o obisnuiesc cu mancare normala, nu doar piureuri din legume. Mare bucatareasa nu-s, chiar deloc, dar din cand in cand incerc si eu. Sa ii fac cu piept de pui? Cu carne de porc? Stau minute intregi pe site-uri de mancare pentru bebelusi, BLW, imi notez zeci de retete, planuri de meniuri , liste de cumparaturi si parca tot degeaba ma simt si cand se apropie ora pranzului... habar nu am ce sa ii dau... 😳 Dar astazi, m-am trezit cu gandul ca fac ardei umpluti. Vorbisem deja de ieri cu mama mea ca astazi merg in piata cu ea. Cred ca e a doua oara cand fac piata (sambata dimineata, ca o gospodina) in ultimii nici nu mai stiu cati ani, spre rusinea mea. Desi imi place foarte mult sa fac piata... forfota din piata, babute peste babute, sacose pline, legume cat vezi cu ochii, care mai de care mai frumoase. Tot imi spun sa imi fac un obicei din asta, dar e greu