Ioana.Murariu

 Duminica am fost cu totii la mama. Cu totii insemnand toate trei fetele (surorile Anistoroae) si familiile lor. 10 oameni, mari si mici :D Si cat am asteptat ca mama sa voteze, noi ne-am dus copiii in parc. In parcul in care am copilarit noi, in care ne-am dat in scranciob, in care am jucat prinsa pe bara cu ochii inchisi, de-a piata la invartitoare si de-a majoretele cand jucau baietii fotbal...  Arata un pic diferit (de fapt mai mult) fata de cum era cand am fost noi mici. Acum e totul plastic, scranciob, topogan. Pe vremea noastra totul era de metal, dar totul... iarna iti inghetau mainile pe scranciob, dar nici ca am fi stat in alta parte :D Am mai fost cu Nadia in parcul respectiv si de fiecare data ma apuca melancolia. Mi-e atat de drag parcul de cand o am pe Nadia... si de fiecare data ii spun ca aici am copilarit eu. Inca nu intelege ce inseamna, dar eu tot ii repet. Si stateam pe o banca toate 3 cu mama si ne uitam la cele 4 minuni ale noastre si eram toate mandre. De mama ni

 Fiindca am facut cununia civila intr-o zi, iar cununia religioasa in alta zi, nu stim exact cand sa sarbatorim:D asa ca sarbatorim si in zilele de 23 si in in zilele de 25... Sarbatoare sa fie!!!!  Cum au fost acesti ani? Dupa parerea mea, au fost grei... Au fost cu momente frumoase, cu vacante impreuna, cu certuri, cu reprosuri, cu frustrari, cu schimbari, cu dorinta de mai bine, cu incercari, cu reusite, cu nereusite... De ce? Pentru ca inca nu ne cunoastem foarte bine, sau ne cunoastem prea bine. Poate nu ne mai surprindem, sau nici nu mai incercam uneori.  Iubire stiu ca este, si inca multa. Dar poate nu e de ajuns uneori doar sa iubesti.  Stiu ca poate fi mai bine, mult mai bine si am incredere ca va fi, altfel nu am fi ajuns aici. Si increderea si dorinta de mai bine e din partea amandurora.  Dar aici trebuie sa investim timp, resurse, minte, trup, ganduri, comunicare. Au fost 4 ani care ne-au adus o bucurie enorma, un copil facut din dragoste, din dorinta. Suntem o familie intr

 Lunea este una din zilele mele preferate din saptamana... Bine, mie imi place orice zi, pentru ca ma bucur de viata, de tot ce ma inconjoara si de oamenii dragi pe care ii am alaturi. Dar, din punct de vedere profesional, zilele de luni imi plac cel mai mult... Am chef de treaba, am idei, imi merge mintea (ca e odihnita dupa weekend) si ma bucur de fiecare task. Imi organizez agenda pentru noua saptamana, imi fac liste cu ce am de facut etc etc. Si mereu, lunea am un zambet larg pe fata. Pentru ca imi place tot ce este nou. SImt ca o iau de la capat si imi propun sa fie o saptamana buna si minunata si sa am mult spor! Mi-aduc aminte, la un fost job aveam colegi care veneau lunea dimineata super-mega obositi si suparati si nervosi... Iar e Luni!!!  Da :D Iar e Luni!!! Avem iar sansa sa practicam meseria aleasa, sa lucram cu oameni, sa socializam. Sunt minunate weekend-urile, nu zic nu! Incerc sa ma bucur cat pot de mult de familie in weekend, sa iesim la plimbare, sa alergam in natura,

 Emoții, trăiri și sentimente noi... mai ales pentru cei mici care astăzi pășesc pe drumul lung al școlii.  Astăzi și nepoata mea începe școala, clasa pregătitoare. Filip deja este obișnuit, căci el începe clasa a II-a. Dar emoțiile întâlnirii și reîntâlnirii colegilor sunt mari pentru amândoi. Sincer, nu-mi aduc aminte prima mea zi de școală, și nu, nu din cauză că a fost acum mult, mult, mult timp. Ci chiar nu-mi amintesc mare lucru. Noroc că am niște fotografii (mai exact una cu toata clasa): Toți cu uniformă, fetițele cu bentiță cu flori în păr și băieții cu cămașă. Eram atât de frumoși și inocenți și timizi și curioși și nerăbdători să vedem ce înseamnă școala (de-am fi știut că nu e doar joacă :D ) Cel mai mult îmi place că pe majoritatea îi am ca prieteni pe facebook și tare fain și cu fețe de copii arătăm și acum, la 30+ ani :D  Îmi plăcea mereu să stau la geam și să aștept să treacă elevii spre școli, toți încărcați cu ghiozdan și cu flori în mână și cu părintele lângă care ți

 Toamna este anotimpul meu preferat. Și vă spun și de ce.  Toamna începe școala, iar eu mereu perioada aceasta o asociez cu un nou început. Copiii de 3 ani încep grădinița. Este un moment care va fi mereu unul nou, grădinița. O nouă etapă din viața preșcolarilor.  Clasa I, mai nou clasa 0. Încep anii de școală și pentru mulți, mulți ani, anii de școală ne definesc, anii de școală ne creează și ne vor ajuta pe noi, viitorii adulți. Facultatea toamna începe, este șansa fiecăruia de a stabili, de a creion omul care vrei sa devii. În școală la fel credeam, an de an îmi spuneam ”Anul ăsta voi învăța mai mult, mă voi implica mai mult, voi fi mai prezentă la ore/la teme/la activitățile extrașcolare”. Nu-mi ieșea tot timpul (mai niciodată) dar eu îmi propuneam. Toamna pentru mine vine ca un nou început. Tot toamna am devenit mamă. Am început o nouă etapă a vieții mele. Clar, că nu mi-am impus acest lucru, dar așa s-a întâmplat. Sor'mea aia mică spune că toamna este cel mai urât anotimp, vi

 Dupa o discutie de ieri cu surorile mele, mi-am pus intrebarea "Oare copilul meu se dezvolta corespunzator?"... Cred ca este una din intrebarile pe care orice parinte si-o adreseaza in gand la un moment dat. Copiii nostri se dezvolta bine? Bine, pe baza parametrilor si pe baza studiilor facute in domeniu. Astfel, ca de dimineata am inceput sa caut informatii, sa citesc articole pe internet sa vad daca si care ar fi problemele pe care le intampina puiul meu. Conteaza foarte mult si ce site-uri citesti si ce intelegi din cele spuse, pentru ca exista riscul de a te panica mai tare. Si nu cred ca e nevoie, caci daca esti la primul copil, oricum esti panicat... Din toate site-urile pe care le-am deschis si care oricum prezentau aceleasi informatii, am retinut urmatoarele (pentru un copil de 1-2 ani): Copilul mic (pana la 2 ani) 12 luni . Spune primul cuvant. Cunoaste suficient de bine unul sau mai multe cuvinte pentru a le putea folosi 14 luni.  Foloseste inflexiuni ale vocii (de

 Astazi este zi de sarbatoare, in tara, in casele tuturor crestinilor, in viata noastra. Astazi este ziua ei, ziua mandrutei noastre, Nadia-Maria 💖 Cand eram mai tanara si ma gandeam la viitorii mei copii, in mintea mea erau doar nume de baieti, in special Stefan (se stie!), dar odata cu trecerea timpului, numele de baieti au pierdut teren in fata celor de fetite. Astfel ca acum vreo cativa ani, sa fie mai exact vreo 4, inima mea s-a indreptat spre numele Maria. Cred ca universul imi trimitea semnale. Chiar stiam si spuneam foarte hotarata ca eu voi avea o Maria. Cand am ramas insarcinata am stiut, chiar am stiut ca este fetita si din primele saptamani de viata ale ei, cand era o semintica in burtica stiam ca va fi Maria.  Cred ca de asta nici nu a fost mare surpriza cand ni s-a confirmat ca este o fetita cu adevarat. Puteam sa-i spun medicului ginecolog "Stiam!" 😁 Asa, ca astazi este despre tine, Maria noastra cea draga, cea iubita, cea minunata!!! In fiecare zi ii sunt re

Să nu râzi :(( este un roman scris de Raluca Feher. Este prima carte scrisă de un autor român și citită de mine în ultima perioadă. Un roman care mi-a plăcut foarte mult, o carte pe care am citit-o în 2 zile.  Nu am râs citind aceasta carte, dar recunosc, am avut momente când am zâmbit. Cred ca toți avem în noi sau în viața noastră câte o bucată din Mily - cea bipolară, agitată, iubitoare, răutăcioasă, grijulie, cu idealuri, suparată, deranjată, veșnic o victimă a lumii. Nu voi face o recenzie la carte, căci de cele mai multe ori, recenziile sunt rezumate ale cărților iar mie îmi place să le descopăr citind pagină cu pagină. Mie personal îmi plac recenziile care spun cât de frumoasă sau cât de greoaie sau că nu a plăcut cartea respectivă. Așa că eu, voi scrie impresia cu care am citit, cu care am rezonat, și gustul pe care mi l-a lăsat această carte.  Eu, una, am găsit asemănări între personaje și oamenii din jurul meu. Am găsit-o pe Mily în mama. În fata de la țară care și-a dorit să