Postări

Se afișează postări din aprilie, 2020

Etape ale redescoperirii

Imagine
Ca tot spuneam ca anul asta vreau sa ma redescopar, am tot urmarit recenzii si recomandari de carti peste tot, instagram, facebook, youtube, goodreads. Si am dat o noua comanda de carti, caci altceva ce poti face cu banii primiti cadou de ziua ta? Shopping online? Nu cred, deci books. Iata noile achizitii 🥰 Ba chiar, pe panga acestea, am mai descarcat si unele pentru ebook. Desi mie imi place sa simt cartea cand o citesc, sa o strang la piept cand citesc ceva ce merita meditat, sa o plimb cu mine dintr-un loc in altul, am zis sa facem si putina economie la hartie. Plus, ar trebui sa mai sterg ebook-ul de praful ce s-a depus pe el 🤫 Abia astept sa le citesc, dar intai am de terminat Eroul de Rhonda Byrne, pentru ca mi-am propus sa nu mai incep alta carte pana nu o termin pe cea inceputa. So excited! 😁

Carti

Cartile sunt cele care ne fac sa avem mai multe vieti. De fiecare data cand citim suntem alte si alte personaje, cu alte idei, cu alte gandiri, cu alte bucurii.  Am cateva carti pe care imi doresc de mult timp sa le citesc. Sau chiar le-am inceput, dar apoi le-am uitat pe un colt de raft.  Recunosc, nu citesc atat de des pe cat mi-as dori, iar asta se datoreaza tehnologiei, telefonului, televizorului, netflixului. E mai usor sa te uiti la un film, sa te joci pe telefon decat sa citesti o carte. Uneori.  Eu cand nu citesc, nu citesc cateva luni. Dar cand citesc, mananc cartile (vorba tatalui meu). Citesc una dupa alta. Citesc o carte in cateva zile. Nu o las din mana pana nu o termin. Citesc cand doarme fata, citesc la baie (ca tot omul), citesc cand sunt reclame, citesc inainte de somn, citesc cand ma trezesc. Citesc.  Acum ceva timp (ca tot am spus ca le incep si le las) am inceput Conversatii cu Dumnezeu de Neale Donald Walsch. Mi-aduc aminte ca o incepusem la bunica lui Vlad

Nasterea Nadiei

Am avut anumite idei inainte de a sti ca sunt insarcinata, inainte de a ne decide ca incercam sa facem un mic Murariu. Pe vremea cand ma gandeam eu cum ar fi / va fi cand voi deveni mama... Pai, stiam sigur ca voi naste natural, eram mai mult decat hotarata. Pana intr-o zi... cand m-a speriat gandul nasterii naturale si am decis sa nasc prin cezariana. Bine, pana la urma am ajuns in punctul in care nu mai era decizia mea, intrucat au fost niste probleme si am nascut cu 17 zile inainte de termen pentru ca inima fetitei nu se auzea bine la ecografii (la testul de monitorizare) si asta nu era de bine. Nici pentru bebe nici pentru mine. Practic, m-am dus 3 zile consecutive sa fac testul de monitorizare, mi s-au dat niste injectii pt maturarea plamanilor bebelusei. In cea de a treia zi, m-am dus pregatita, cu bagaj dupa mine, pregatisem si hainutele pt Vlad sa le aduca la iesire, pregatisem si patutul si mai ce trebuia pregatit acasa. Si in cea de a treia zi, am nascut. 🥰 Nu am apucat dec

La multi ani, mie!!!

Imagine
35... 35... 35... atat am in minte de dimineata!! 😳 Niciodata nu mi-a parut rau ca este ziua mea. Niciodata nu m-am trezit atat de deprimata de ziua mea. 35 de ani implinesc astazi. 35 de primavari, de flori in buchetul vieti etc etc. 35 de ani... Adriana, sora mea cea mare mi-a zis “doar stii ce varsta ai, stii cum au trecut anii, nu e ca si cum azi te-ai trezit si ai realizat ca ai 35 de ani...” Ba chiar asa ma simt. Imi par foarte, foarte, foarte multi. Si parca nu am trait destul pentru a avea aceasta varsta. Da, sunt fff multe lucruri pentru care sa fiu recunoscatoare si sunt. Doamne, pacat ar fi sa nu fiu constienta de ceea ce am. Am o familie minunata, un sot iubitor, un copil superb si minunat si ii iubesc pana la luna si inapoi, am surori minunate, sufletele mele pereche, o mama alaturi de noi care ne iubeste si noi pe ea foarte mult. Cumnati, nepoti, soacra, bunici!!! Casa noastra, iubire si sanatate!!! Dar, 35 de ani... simt ca am pierdut ceva, ca au trecut anii fara s

Sarbatoarea Pastelui! Hristos a inviat!

Imagine
Suntem in a doua zi de Paste. E liniste. Stam in casa. Stam toti in casa. Afara nu e nimeni. Suntem doar noi trei si atat. Doar noi trei de 44 de zile. Nu pot spune ca ne-am pregatit foarte tare. Nu am facut cumparaturi decat ce a fost necesar. Fara prostioare pe care sa le pui pe masa, in casa doar in aceste cateva zile, ca apoi sa le ascundem intr-un dulap. Nu am cumparat haine pe care sa le purtam in noaptea de Inviere sau in prima zi, in momentele in care in mod normal ne-am fi dus la masa la mamele noastre. In schimb, am pregatit outfit-uri pentru cele 3 zile de sarbatoare de stat in casa. Am gatit. Eu zic ca nu am facut multa mancare, dar frigiderul este plin si desi e abia a doua zi, eu una sunt plina si simt ca am mancat prea mult ieri. Am pregatit pentru prima data (in viata mea) pasca, chiar doua, una cu branza, una cu smantana. Tinand cont ca e prima data, eu sunt multumita. Dar, mi-ar fi placut sa ii dau mamei sa guste, sa spuna ce ii lipseste, sau doar sa strambe din n

Viata

Viata nu inseamna perfectiune... Nu inseamna numai rasete, numai momente de bucurie. Viata nu inseamna haine multe si de firma. Nu inseamna calatorii in locuri unde unii nu ajung nici cu gandul. Viata nu inseamna casa curata luna mereu, copii cuminti care dorm toata noaptea sau un sot romantic, mereu cu flori, mereu grijuliu si mereu atent la nevoile si dorintele tale. Viata nu inseamna mancarea gata numai cat te-ai gandit la ea, chiuveta curata si goala. Nu inseamna hainele calcate si dresing-uri si dulapuri frumos aranjate... Viata inseamna lacrimi, de bucurie si de suparare, de tristete si de dor... Viata inseamna sa stai nopti nedormite cu un bebe in brate pentru ca asa ii este ei bine... Viata inseamna sa ii pui desene la tv copilului sa ai timp sa faci ceva de mancare si tot pe fuga faci un orez, un cartof, o parjoluta. Viata inseamna sa te uiti in portofel si sa vezi 200 lei pentru urmatoarele 2 saptamani. Viata inseamna sa ai jucarii in toata casa dupa ce ti-ai petrecut toata

Ziua de azi

Sunt 38 de zile de cand nu mi-am vazut surorile decat pe ecranului telefonului. Nepoti, cumnati. 38 de zile in care nu mi-am imbratisat mama, nu mi-am imbratisat surorile, in care nu mi-am pupat nepotii. 38 de zile de cand ne-am adunat cu totii ultima data. Cate zile vor mai trece pana ne vom vedea si altfel decat prin intermediul internetului? Vorbesc zilnic cu mama, cu surorile mele, cu prieteni. Toata lumea pune fotografii, mesaje pe retelele de socializarw, dar socializam asa intre noi sau socializam doar cu telefonul? Ma trezesc recunoascatoare ca sunt acasa, cu ai mei, sanatosi. Ca familia mea mare este si ea acasa, in siguranta, sanatoasa. Mi-e dor, mi-e tare dor de ei. Sa pun o mana pe ei, acusi. Stam in casa azi ca sa fim impreuna maine, nu? Sunt recunoascatoare pentru tot ce avem, mancare, apa, caldura, liniste, masti, manusi, dezinfectant. Recunosc, pe langa toate astea, am si o frica in mine. Uneori mai dispare si ma simt mai in siguranta, dar tot reapare. Reapare can

Timp... avem?

In fiecare zi imi spun ca am sa reincep sa scriu... mai des... si in fiecare zi aceasta idee piere... ciudat, caci acum toata lumea spune ca avem timp. Acem timp pentru ce am tot amanat sa facem. Nu stiu cum vine asta, dar parca stau mai prost cu timpul acum, de cand cu nebunia asta trista din lume. Ori cred ca daca incerc sa nu fac nimic ma simt vinovata ca nu fac nimic... Ori daca incerc sa nu fac nimic, proiectele pentru facultate ma tot striga... Ori ma gandesc cum ca pierd timp pe care l-as putea petrece cu Nadia. Dar timp pe care sa ilpetrec cu mine? Mai apuc sa stau cu mine, fara sa zic nimic, poate sa citesc o carte ce nu ma lasa sa o dau jos din mana, sau sa ma uit la un film fara multe pauze si cu sonorul incet, sau doar sa stau... Saptamana care a inceput este Saptamana mare, Saptamana luminata. Toti oamenii pun la punct ultimele pregatiri pentru Sfintele Sarbatori de Paste. Deci de maine ar trebui sa (asvrea sa zic sa finalizez, dar) incep sa fac si eu un puc de curaten