Ioana.Murariu

Offf dintii... offf dintii... Pentru cine ma cunoaste, stie cat urasc, efectiv urasc sa merg la stomatolog. Poate am ramas cu niste sechele din copilarie sau pur si simplu nu-mi plac dintii. Indiferent care ar fi motivul, urasc sa merg la stomatolog. Din aceasta cauza, aman cat pot momentul asezarii pe scaunul torturii😕 lucru care se simte pe dantura mea. Dinti urati, strambi nu am, cu exceptia unuia care a fost ciobit cu un sambure de maslina. Adica, ii spal zilnic, nu beau foarte fierbinte sau foarte rece, nu mananc lucruri foarte tari, am grija de ei... ce vor mai mult de la mine? Dar iata ca ultimele saptamani m-au fortat sa ajung la medicul stomatolog si mai mult de atat, imprejurarea a facut ca eu sa raman fara doua maselute 😞 Extractia in sine nu a fost traumatizanta, sunt un pacient cuminte, nu tip, nu fac urat, rabd pana la final. Dupa interventie ma exteriorizez acasa. 18 minute a fost nevoie pentru ca doctorul chirurg sa ma “scape” de o masea de minte si de o masea cu

Acum 4 ani, in gandurile mele exista o idee cum ca eu, ca angajat, am niste drepturi care nu imi sunt indeplinite, din punct de vedere legal... Avand ceva experienta cu legislatia (in general) si stiind cat poate fi de interpretata, m-am gandit ca un curs de resurse umane m-ar lamuri... zis si facut. In februarie 2015 m-am inscris la un curs de Inspector resurse umane, neavand habar ca ma voi indragosti de acest domeniu si ca voi ajunge chiar sa profesez in aceasta directie.  Astfel ca am, deja, 3 ani de experienta si sunt intr-o continua dezvoltare. Bineinteles, 3 ani nu reprezinta cine stie ce experienta, dar este un inceput promitator.  Studiile mele de licenta sunt in Management, insa, anul acesta m-am gandit si decis sa urmez un master in resurse umane. Astfel, ca in prezent sunt studenta in anul I la Masterul Managementul si dezvoltarea resurselor umane.  Astept cu nerabdare ziua de 01 Octombrie si de participarea la cursuri si seminarii, atat cat imi va permite timpul si