Ioana.Murariu

Dupa cum spuneam, l-am intalnit... din intamplare, fara nicio premeditare, fara ganduri prea serioase, totul intr-o joaca... Era frumos, inca este... tacut si asta ma intarata mai tare sa in cunosc mai bine... are niste gene de paianjen care m-au dat pe spate mereu 😈 pe vremea aia avea patratele si nu un cerculet (pe care l-a creat cu ajutorul meu, bineinteles, sau mai bine zis cu ajutorul mamei, cumnatii mei stiu despre ce vorbesc 😂 ) ma facea sa ma simt bine in toate planurile... ma indragostisem... nu era ca ceilalti baieti pe care ii cunoscusem, cu cluburi si baruri in cap, parea linistit si chiar era... si m-a linistit si pe mine... m-a schimbat in bine, am renuntat la tigari datorita lui si ii multumesc pentru asta... In cifre si date  cam asa ar fi... 12 decembrie data cand am facut schimb de numerele de telefon... 22 decembrie data la care L-am sarutat prima data (da, m-a lasat pe mine sa fac primul pas 🤨)... 23 decembrie data la care am vazut The Hobbit (filmul care prac

Caut un raspuns... de fapt viata mea e formata din multe intrebari si m-am gandit ca daca le-as scrie poate as gasi mai usor raspunsuri. Si acum caut raspunsuri la intrebari privind aceasta pagina... de ce am deschis aceasta pagina? Ce imi doresc sa scriu aici? Despre ce? Are vreo tema principala sau un subiect interesant? Pai nu stiu... cam asta imi spune mintea mea care observ ca este blocata... De ce m-am apucat de scris? La aceasta intrebare cred ca am un raspuns. Acum multi ani am avut un blog care, uimitor, era si citit. Eram destul de activa si imi veneau mai usor cuvintele si ideile despre ce as fi putut scrie. Cred ca si acum ar veni daca as avea timpul necesar sa stau sa le asez frumos in pagina. De exemplu, momentul in care scriu aceste randuri este de fapt ora 04 dimineata cand toti din casa dorm (toti insemnand in primul rand bebelina) si astfel am timp pentru mine si gandurile mele. De fapt as vrea sa fie o pagina despre nimic si despre toate. Despre nimicul si totul c