Ceva scris

Sunt multe lucruri despre care as vrea sa scriu, lucruri poate neinteresante sau poate lucruri pe care le simt si altii...

In aceste zile, viata mea e un pic monotona... trezit la ce ora vrea fetita mea (o bebelusa de 5 luni si un pic), schimbat hainute bebe, spalat fata mami, pregatit laptic bebe, pregatit micul dejun mami, ne jucam, adormim bebelusa, ne jucam, cantam, dansam, iar dormim, iar papam laptic, pranz, cina si dormit din nou. Iar acest program il am de cateva luni bune. Aaa, am uitat de rutina plimbatului in jurul blocului sau prin oras, acum ca vine caldura. Si acest program imi va infrumuseta zilele inca multe luni de acum inainte. 

Cum sa nu te simti ca facand parte din alta lume? Lumea mamicilor e complet diferita de lumea profesionala, de lumea celor cu serviciu. 

Singurul mod de a ma pune la curent cu stirile, noutatile, chiar si barfele sunt prin intermediul telefonului. Am deschis acum o luna laptopul, dar nu am avut nici o sansa sa stau pe el si l-am inchis inapoi. Pana va mai creste Nadia si se va juca singura profit din plin de bateria telefonului. 

Da, mi-e dor de viata mea de dinainte, de job, de interactiunea cu oamenii, de rutina job-casa, de stres si de deadline-uri. Iubesc viata mea actuala, iubesc rolul de mamica chiar si cand plange si nu imi dau seama de ce plange, dar mi-e dor sa ma simt utila... la birou. 

De fiecare cand ma duc in vizita la birou, nu ma mai simt ca si cum as mai face parte din acea echipa... ma simt ca un ex-employee care vine sa isi salute fostii colegi, desi in cateva luni ma voi intoarce la munca. Prea multe schimbari... 

Imi repet zilnic sa ma bucur de acest moment, si stiu ca un copil vine cand vrea el sa vina, cand trebuie sa vina si mi l-am dorit de la 20 si ceva de ani. Simt ca am ratat un moment important din cariera mea de HR’ist, mai ales in piata asta care se schimba si creste si se dezvolta intr-un ritm atat de alert. Poate va trebui sa o iau de la capat, oricum mereu ai ceva de invatat in viata, fie ca e vorba de job, fie ca e vorba de viata personala.

Dar ma bucur nespus ca nu am ratat momentul de a avea propria familie... Da, poate nu imi voi mai gasi locul in acel birou, cu acei oameni, dar locul meu va fi mereu langa Nadia si Vlad, locul meu va fi mereu cu familia mea.

Doar ca acum am un moment in care viata mea e monotona...

Am iesit in oras la o cafea (care nu e niciodata cafea) cu surorile mele... Parca totul e schimbat, eu nu mai am rabdare sa ma aranjez (desi as vrea), nu mai vad ideea de a sta cu un pahar de ceva in fata si doar de a trancani, in magazine ma uit doar la hainutele de bebelusi (stiu, nu ma asteptam nici eu la asa ceva)...

Ma plang ca nu mai am cu ce ma imbraca, kilogramele din sarcina (sa zicem ca de la sarcina sunt) stau lipite de mine, dar nu mai am starea de a face cumparaturi... desi mi-e dor sa ma uit macar prin magazine, daca nu cumpar... macar sa imi clatesc un ochi...

Si acum, mai sunt si racita... si urasc sa fiu racita... :(

Trebuie sa imi revin... nu stiu care e rostul acestei postari... sa ma plang de ceva probabil...