2019
A mai trecut un an, 2019! Un an minunat din punct de vedere personal. Profesional, a fost un an simplu, cu ganduri marete spre viitor, cu un pas mare care ma va ajuta si cu actiuni care s-au lasat cu gusturi amare.
Anul acesta a avut loc botezul fetitei noastre. A inceput sa manance mancare gatita. A facut primii pasi, in patru labute, dar au fost primii pasi in miscare. Apoi, a mers in genunchi. Anul acesta a inceput sa se apuce de lucruri, de mobila si sa se ridice singura. Anul acesta a spus primul ei cuvant “Mama”.Anul acesta Nadia a implinit un an. Anul acesta, Nadia m-a facut o mama fericita si implinita! 💗
Anul acesta am decis sa fac ceva pentru viitorul meu, sa imi iau diploma in domeniul resurselor umane. Anul acesta m-am inscris la master, lucru de care sunt foarte mandra de mine. Anul acesta am simtit pe pielea mea cum este sa fii dat la o parte. Sau mai bine zis, am aflat ca stiu sa citesc oamenii si ca uneori ar trebui sa imi ascult inima si mintea ca imi transmit mesaje corecte. Anul acesta am realizat ca sentimentul de plecare definitiva pe care l-am avut in ultima zi de munca inaintea concediului de crestere copil a fost unul real. Colegii care au venit in locul meu care ma asigurau zilnic ca ei nu au venit sa imi ia locul, exact asta fac. Imi iau locul, si mi-au spus ca nu mai au nevoie de mine.
Anul acesta am plans mult, de fericire la botezul fetitei mele, de emotie cand a spus Mama, cand a ras prima data, cand s-a ridicat prima data, cand a inceput sa arate ca vrea ceva, cand s-a nascut nepotelul nostru, de suparare si dezamagire din cauza colegilor de munca, de tristete cand sora mea a trebuit sa mai stea in spital cu proaspatul ei bebelus din cauza unor probleme, cand am aflat ca o cunostinta este grav si iremediabil bolnava, de singuratate cand sotul meu m-a facut sa ma simt singura, cand Nadia plangea si nu cum sa o linistesc, de teama ca daca nu sunt o mama buna, daca nu sunt o sotie buna, daca nu voi avea un job si nu voi putea sa ii ofer Nadiei tot ce are nevoie, tot ce merita,, de nervi ca sunt data la o parte de oameni uraciosi, de toate ca uneori te prind toate din urma si cedezi psihic, doar pt un moment.
Anul asta am tipat si la Vlad si la Nadia uneori, l-am certat pe Vlad, pe Nadia, am iubit toti oamenii dragi din jurul meu, am imbratisat familia, prietenii, am dat tot cat am avut.
Anul acesta a fost un an diferit de toti de pana acum. Am fost obosita dar fericita, trista dar bucuroasa, dezamagita dar increzatoare, tematoare dar optimista. Si cred cu toata increderea, ca a fost doar inceputul.
Cred cu tarie ca va fi bine, personal si profesional. Anul 2020 a venit cu incredere, cu viziune, cu iubire si fericire!
La revedere, 2019! Bine ai venit, 2020!
La multi ani!!!
Anul acesta a avut loc botezul fetitei noastre. A inceput sa manance mancare gatita. A facut primii pasi, in patru labute, dar au fost primii pasi in miscare. Apoi, a mers in genunchi. Anul acesta a inceput sa se apuce de lucruri, de mobila si sa se ridice singura. Anul acesta a spus primul ei cuvant “Mama”.Anul acesta Nadia a implinit un an. Anul acesta, Nadia m-a facut o mama fericita si implinita! 💗
Anul acesta am decis sa fac ceva pentru viitorul meu, sa imi iau diploma in domeniul resurselor umane. Anul acesta m-am inscris la master, lucru de care sunt foarte mandra de mine. Anul acesta am simtit pe pielea mea cum este sa fii dat la o parte. Sau mai bine zis, am aflat ca stiu sa citesc oamenii si ca uneori ar trebui sa imi ascult inima si mintea ca imi transmit mesaje corecte. Anul acesta am realizat ca sentimentul de plecare definitiva pe care l-am avut in ultima zi de munca inaintea concediului de crestere copil a fost unul real. Colegii care au venit in locul meu care ma asigurau zilnic ca ei nu au venit sa imi ia locul, exact asta fac. Imi iau locul, si mi-au spus ca nu mai au nevoie de mine.
Anul acesta am plans mult, de fericire la botezul fetitei mele, de emotie cand a spus Mama, cand a ras prima data, cand s-a ridicat prima data, cand a inceput sa arate ca vrea ceva, cand s-a nascut nepotelul nostru, de suparare si dezamagire din cauza colegilor de munca, de tristete cand sora mea a trebuit sa mai stea in spital cu proaspatul ei bebelus din cauza unor probleme, cand am aflat ca o cunostinta este grav si iremediabil bolnava, de singuratate cand sotul meu m-a facut sa ma simt singura, cand Nadia plangea si nu cum sa o linistesc, de teama ca daca nu sunt o mama buna, daca nu sunt o sotie buna, daca nu voi avea un job si nu voi putea sa ii ofer Nadiei tot ce are nevoie, tot ce merita,, de nervi ca sunt data la o parte de oameni uraciosi, de toate ca uneori te prind toate din urma si cedezi psihic, doar pt un moment.
Anul asta am tipat si la Vlad si la Nadia uneori, l-am certat pe Vlad, pe Nadia, am iubit toti oamenii dragi din jurul meu, am imbratisat familia, prietenii, am dat tot cat am avut.
Anul acesta a fost un an diferit de toti de pana acum. Am fost obosita dar fericita, trista dar bucuroasa, dezamagita dar increzatoare, tematoare dar optimista. Si cred cu toata increderea, ca a fost doar inceputul.
Cred cu tarie ca va fi bine, personal si profesional. Anul 2020 a venit cu incredere, cu viziune, cu iubire si fericire!
La revedere, 2019! Bine ai venit, 2020!
La multi ani!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu