Ioana.Murariu

tired... scared... worried... anxios... hurt... broken... exhausted... alone... struggling... doing all that I can! worth it... wonderful... enough!

Anul acesta a fost unul plin. Plin de frica. Plin de frici. Plin de emoții. Plin de gânduri. Plin. Și încă mai sunt 41 de zile din an.  Am spus gata, sfârșit. Am spus bafta unui nou început. Un nou început cu multe frici. Nesiguranță. Nesiguranță locului de munca. Maine...  Foto: TNI Vinerea trecută am fost la teatru, piesa "Frici". O piesa intensă, reală. De cum au început sa vorbească m-a cuprins o stare de anxietate. M-am umplut de gânduri. Și efectiv, la un moment dat nu am mai putut sa mă opresc din plâns. Curgea lacrima după lacrima. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult.  Am auzit cuvinte pe care le-am folosit. Am auzit cuvinte pe care mi le-au spus părinții mei. Am auzit cuvinte pe care le-am spus și eu copiilor mei. Am simțit în mine frici.  M-a făcut sa conștientizez fricile mele. Și am multe frici. Frica de întuneric, frica de eșec, frica de a nu fi bun, frica de a nu primi validare, frica de a nu fi iubita, frica de a fi interpretată greșit, frica de boala, frica...

 Oare sunt oameni care sa fie atat de potriviti unul pentru altul? Nu am altceva de spus… doar m-am trezit cu aceasta intrebare… Oare sunt oameni care sa fie atat de potriviti unul pentru altul? 

 Draga Oana/Ioana/Raluca, Am pornit impreuna intr-un nou capitol al vietii noastre. De astazi suntem doar noi doua, dar iti promit (da, iti promit cu toata inima) ca voi fi mereu alaturi de tine.  Da, probabil te voi judeca uneori. Uneori, ma vei judeca tu pe mine, dar vom merge mereu de mana, impreuna, noi doua. Vor fi zile bune si altele mai putin bune. Vor fi nopti linistite. Iar altele, mai nelinistite. Asta poate fi si bine si rau, dar vor fi de ambele.  Iti voi fi suport si te voi incuraja cand vei avea nevoie. Iti voi fi umar sa plangi si te voi strange tare de tot in brate cand vei avea nevoie. Sau chiar si nu vei avea nevoie.  Iti voi spune Bravo, Ai reusit. Iti voi spune ca trebuia sa te gandesti mai mult. Sau mai putin. Dar orice s-ar intampla, voi fi aici. Nu vei (mai fi) si nu te vei (mai) simti singura. Ani de zile te-am neglijat si te-am dat deoparte, dar de acum gata. Eu si cu tine, tu si cu mine vom fi mereu aici, impreuna. 

Pe 29 iunie am plecat din casa mea, cu bagaje, cu haine, cu jucarii, cu amintirile si cu trairile adunate in cei 7 ani cat am locuit acolo…  Atunci le-am zis pa peretilor…  Din iunie mama are o locuinta si tata are alta locuinta… incepand din acel moment, copiii mei se plimba de la un parinte la altul.  De ce? Pentru ca uneori trebuie sa iei o decizie de sfarsit. 

 Sunt atat de multe femei insarcinate sau proaspete mamici in jurul meu, incat m-am tot gandit zilele acestea la cum sunt primele zile si ce mi-as fi dorit sa mi se spuna dinainte... Desi ambele mele surori au nascut inaintea mea, eu nu am vazut decat partea frumoasa, de matusa, vii stai cu bebe un pic si apoi pleci inapoi la viata ta linistita. Aveam impresia gresita ca totul este simplu si minunat si ca cearcanele sunt doar datorita emotiilor de bucurie de a fi parinti. Ce stiam eu de atunci de emotiile reale ale unei proaspete mamici, de hormonii care ies la suprafata cand ti-e lumea mai frumoasa, de certurile cand oboseala e prezenta 24 de ore din 24.  Da, oricat ar fi de frumos, de emotionant, bebe roz si mirosind a lapte, totusi eu mereu adaug "e greu". Pe cat e de frumos, pe atat e de greu. Asta daca nu ai 2 bone, una care sa il adoarma si una care sa il hraneasca in timp ce tu te duci la sala, la shopping, la pranz cu prietenele, ca in 2 luni dupa nastere sa arati mai...