Studenta... din nou

-
Acum 4 ani, in gandurile mele exista o idee cum ca eu, ca angajat, am niste drepturi care nu imi sunt indeplinite, din punct de vedere legal... Avand ceva experienta cu legislatia (in general) si stiind cat poate fi de interpretata, m-am gandit ca un curs de resurse umane m-ar lamuri... zis si facut. In februarie 2015 m-am inscris la un curs de Inspector resurse umane, neavand habar ca ma voi indragosti de acest domeniu si ca voi ajunge chiar sa profesez in aceasta directie. 
Astfel ca am, deja, 3 ani de experienta si sunt intr-o continua dezvoltare. Bineinteles, 3 ani nu reprezinta cine stie ce experienta, dar este un inceput promitator. 
Studiile mele de licenta sunt in Management, insa, anul acesta m-am gandit si decis sa urmez un master in resurse umane. Astfel, ca in prezent sunt studenta in anul I la Masterul Managementul si dezvoltarea resurselor umane. 
Astept cu nerabdare ziua de 01 Octombrie si de participarea la cursuri si seminarii, atat cat imi va permite timpul si Nadia. Insa, pasesc cu incredere in aceasta noua etapa si din nou in studentie. 
Ca orice tocilar caruia ii place sa stie de dinainte ce materii va studia si cu ce se mananca, am cautat planul de invatamant pentru primul an si abia astept primele ore de curs. Probabil vor fi multe proiecte si cu siguranta vor fi multe informatii noi si de actualitate. Asta ca sa ma mentin la suprafata in aceasta “vacanta” petrecuta cu Nadia si sa nu fiu complet pe alta lume cand ma voi reintoarce la munca. 
Adevarul este ca simteam deja ca ma indepartez de aceasta parte, nemaiavand contact direct cu domeniul, iar pentru mine, faptul ca voi avea din nou un program si ceva de facut, sau mai bine zis, altceva de facut va fi ca un moment de aer curat. 
Sa ai acelasi program zilnic, trezit, pregatit mic dejun, schimbat, plimbat, pregatit pranz, adormit, plimbat, pregatit cina, schimbat, adormit bebe, te face sa uiti un pic de tine si de job. 
Deja am calculat programul lui Vlad pentru primele saptamani de facultate, sa pot sa ajung la toate orele, macar la inceput 😉. 
V-am zis ca sunt tocilara. 😁 Mereu avem cate ceva de invatat, iar daca iti place ceea ce faci, sa te dezvolti si sa te perfectionezi in domeniu nu inseamna pierdere de timp...
Deci... studenta... din nou... 😁

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

4 ani de casnicie!!!

-
Imagine
 Fiindca am facut cununia civila intr-o zi, iar cununia religioasa in alta zi, nu stim exact cand sa sarbatorim:D asa ca sarbatorim si in zilele de 23 si in in zilele de 25... Sarbatoare sa fie!!!!  Cum au fost acesti ani? Dupa parerea mea, au fost grei... Au fost cu momente frumoase, cu vacante impreuna, cu certuri, cu reprosuri, cu frustrari, cu schimbari, cu dorinta de mai bine, cu incercari, cu reusite, cu nereusite... De ce? Pentru ca inca nu ne cunoastem foarte bine, sau ne cunoastem prea bine. Poate nu ne mai surprindem, sau nici nu mai incercam uneori.  Iubire stiu ca este, si inca multa. Dar poate nu e de ajuns uneori doar sa iubesti.  Stiu ca poate fi mai bine, mult mai bine si am incredere ca va fi, altfel nu am fi ajuns aici. Si increderea si dorinta de mai bine e din partea amandurora.  Dar aici trebuie sa investim timp, resurse, minte, trup, ganduri, comunicare. Au fost 4 ani care ne-au adus o bucurie enorma, un copil facut din dragoste, din dorinta. Suntem o familie intr
Citiți mai multe

EL ❤️

-
Imagine
Dupa cum spuneam, l-am intalnit... din intamplare, fara nicio premeditare, fara ganduri prea serioase, totul intr-o joaca... Era frumos, inca este... tacut si asta ma intarata mai tare sa in cunosc mai bine... are niste gene de paianjen care m-au dat pe spate mereu 😈 pe vremea aia avea patratele si nu un cerculet (pe care l-a creat cu ajutorul meu, bineinteles, sau mai bine zis cu ajutorul mamei, cumnatii mei stiu despre ce vorbesc 😂 ) ma facea sa ma simt bine in toate planurile... ma indragostisem... nu era ca ceilalti baieti pe care ii cunoscusem, cu cluburi si baruri in cap, parea linistit si chiar era... si m-a linistit si pe mine... m-a schimbat in bine, am renuntat la tigari datorita lui si ii multumesc pentru asta... In cifre si date  cam asa ar fi... 12 decembrie data cand am facut schimb de numerele de telefon... 22 decembrie data la care L-am sarutat prima data (da, m-a lasat pe mine sa fac primul pas 🤨)... 23 decembrie data la care am vazut The Hobbit (filmul care prac
Citiți mai multe

De ce facem copii?

-
Imagine
Este o intrebare capcana, la care de multe ori raspunsul nu este ceea la ce te-ai fi asteptat.  Am auzit multe raspunsuri, care mai de care mai interesant. De la “din greseala”, “din dragoste” pana la “pentru ca era urmatorul pas dupa nunta” sau “pentru a avea cine sa imi aduca un pahar de apa la batranete”. Si nu, nu facem copii pentru ca asa trebuie. Nu facem copii pentru a nu fi singuri la batranete, oricum vom fi.  Eu am doi copii pe care ii iubesc enorm si sunt mandra ca am decis sa il facem si pe al doilea, iar raspunsul meu este pentru ca mi-am dorit. Da, mi-am dorit ore nedormite, schimbat pampers, dezordine in casa, jucarii peste tot, obraznicii si capricii. Mi-am dorit copii pentru acele cuvinte “mami, te iubesc. Mi-a fost dor de tine. Esti o mama buna.” Mi-am dorit copii pentru acea imbratisare sincera si pura, pentru cum se simte sufletul meu cand aude cuvantul “mama”. Am facut copii pentru mine. Da, iti schimba in totalitate viata. Vin cu grija zilei de maine, cu grija ban
Citiți mai multe