E greu sa fii parinte

-
Cine spune altceva, nu il cred...
Poate ca devine mai usor cu timpul, ok, asta pot intelege si chiar asa e, dar e greu sa fii parinte... ca mama e si mai greu...

Pai cum? Ai 9 luni de zile, mai exact 40 de saptamani - plus minus - in care corpul tau sufera modificari, creste, se intinde, se mareste. Urmand apoi sa ramai cu semn pe viata. Riscul acesta vine indiferent de nastere, naturala sau cezariana. Si nu, dupa nastere nu ajungi imediat la formele de dinainte, cel putin nu noi, femeile normale.
Apoi ajungi acasa, voi scrie alta data despre momentele spitalizarii. Acasa. Prima noapte. Prima saptamana. Prima luna. Cu un cuvant, pot exprima tot - TRAUMATIZANT. Totul e confuz, nou, plansete, intrebari, griji, sperietura, dureri. Vrei liniste, vrei un pic de somn, un pic de liniste, atat. Da, vei avea la pensie.
Daca e cuminte, te intrebi de ce e asa cuminte. Daca nu doarme, te intrebi oare e bolnav de nu doarme? Daca nu se trezeste sa manance te intrebi oare va creste daca nu se trezeste sa manance? Daca doarme toata noaptea te intrebi oare e bine? Daca nu doarme deloc te intrebi oare de ce nu doarme? Ii e rau? E bolnav?
Dupa prima luna vine a doua, a treia, a patra si tot asa.
Permanent exista griji si intrebari in mintea ta de mama a primului tau copil (si te intrebi daca il vrei si pe al doilea, al treilea si tot asa).
Timpul trece, bebe creste. Tu te intrebi cand ai sa slabesti si o sa iti vina hainele vechi.
Se apropie varsta de 6 luni, incepi diversificarea. Eu una, dupa aproape 3 luni de diversificare, pot spune ca abia astept sa creasca sa manance la fel ca noi. Oare e buna mancarea mea? (Asta e o inteebare si pentru copilul cel mare nu doar pentru bebe. Oare manan a suficient? Oare nu e prea slab? Sau prea gras?
Pentru cineva care stie sa gateasca maxim 5 feluri de mancare (aici, ma refer fara sa fie cu reteta in fata, sa gateasca din capul ei de bucatareasa), este o provocare. Dupa ce ca nu stiu ce mancare sa fac acasa, mai trebuie sa ma gandesc si ce mancare ii dau bebelinei.
Si tot asa. Nu stiu daca grijile si intrebarile unui parinte se vor epuiza vreodata. Dar...

E greu sa fii parinte. Dar daca nu ar fi si minunat, nu ar mai face lumea copii!

Pupilici

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

4 ani de casnicie!!!

-
Imagine
 Fiindca am facut cununia civila intr-o zi, iar cununia religioasa in alta zi, nu stim exact cand sa sarbatorim:D asa ca sarbatorim si in zilele de 23 si in in zilele de 25... Sarbatoare sa fie!!!!  Cum au fost acesti ani? Dupa parerea mea, au fost grei... Au fost cu momente frumoase, cu vacante impreuna, cu certuri, cu reprosuri, cu frustrari, cu schimbari, cu dorinta de mai bine, cu incercari, cu reusite, cu nereusite... De ce? Pentru ca inca nu ne cunoastem foarte bine, sau ne cunoastem prea bine. Poate nu ne mai surprindem, sau nici nu mai incercam uneori.  Iubire stiu ca este, si inca multa. Dar poate nu e de ajuns uneori doar sa iubesti.  Stiu ca poate fi mai bine, mult mai bine si am incredere ca va fi, altfel nu am fi ajuns aici. Si increderea si dorinta de mai bine e din partea amandurora.  Dar aici trebuie sa investim timp, resurse, minte, trup, ganduri, comunicare. Au fost 4 ani care ne-au adus o bucurie enorma, un copil facut din dragoste, din dorinta. Suntem o familie intr
Citiți mai multe

EL ❤️

-
Imagine
Dupa cum spuneam, l-am intalnit... din intamplare, fara nicio premeditare, fara ganduri prea serioase, totul intr-o joaca... Era frumos, inca este... tacut si asta ma intarata mai tare sa in cunosc mai bine... are niste gene de paianjen care m-au dat pe spate mereu 😈 pe vremea aia avea patratele si nu un cerculet (pe care l-a creat cu ajutorul meu, bineinteles, sau mai bine zis cu ajutorul mamei, cumnatii mei stiu despre ce vorbesc 😂 ) ma facea sa ma simt bine in toate planurile... ma indragostisem... nu era ca ceilalti baieti pe care ii cunoscusem, cu cluburi si baruri in cap, parea linistit si chiar era... si m-a linistit si pe mine... m-a schimbat in bine, am renuntat la tigari datorita lui si ii multumesc pentru asta... In cifre si date  cam asa ar fi... 12 decembrie data cand am facut schimb de numerele de telefon... 22 decembrie data la care L-am sarutat prima data (da, m-a lasat pe mine sa fac primul pas 🤨)... 23 decembrie data la care am vazut The Hobbit (filmul care prac
Citiți mai multe

De ce facem copii?

-
Imagine
Este o intrebare capcana, la care de multe ori raspunsul nu este ceea la ce te-ai fi asteptat.  Am auzit multe raspunsuri, care mai de care mai interesant. De la “din greseala”, “din dragoste” pana la “pentru ca era urmatorul pas dupa nunta” sau “pentru a avea cine sa imi aduca un pahar de apa la batranete”. Si nu, nu facem copii pentru ca asa trebuie. Nu facem copii pentru a nu fi singuri la batranete, oricum vom fi.  Eu am doi copii pe care ii iubesc enorm si sunt mandra ca am decis sa il facem si pe al doilea, iar raspunsul meu este pentru ca mi-am dorit. Da, mi-am dorit ore nedormite, schimbat pampers, dezordine in casa, jucarii peste tot, obraznicii si capricii. Mi-am dorit copii pentru acele cuvinte “mami, te iubesc. Mi-a fost dor de tine. Esti o mama buna.” Mi-am dorit copii pentru acea imbratisare sincera si pura, pentru cum se simte sufletul meu cand aude cuvantul “mama”. Am facut copii pentru mine. Da, iti schimba in totalitate viata. Vin cu grija zilei de maine, cu grija ban
Citiți mai multe