Gandurile unei mame

Mereu mi-am dorit un copil, dar niciodata nu mi-am putut imagina cum ar fi sa fiu mama... Si, dupa spusele mamei mele, nici ea nu ma vedea mama cuiva...

Ideea de sarcina, de a avea burtica, de a ma ingrasa ma speriau, sincer... probabil asta e si motivul pentru care am plans de spaima cand a iesit pozitiv testul 😁 “eu ce fac acum? Chiar e pe bune? Voi fi mama? 😱😱” Alaptarea... uau un proces care nu ma atragea deloc, chiar mi se parea uratel, dar nu pot sa imi explic de ce 😳 nu, nu ma vedeam facand aceste lucruri... sa am eu grija de un bebe? Sa ma trezesc la 6 dupa o noapte nedormita, sa am mereu pe hainele mele mancare, voma, chiar pisulica... si mai mult chiar, sa am sanii (mai) mari si plini uneori de lapte sau sfarcurile terminate si mereu pe cineva agatate de ele? In nici un caz...  

Ajunsesem chiar, odata cu trecerea anilor, sa cred ca eu voi fi matusa faina si sexy si ca nu e pentru mine sa fiu mama... eu voi fi cea care ii asculta cand parintii lor vor fi parinti, sa fiu punctul lor de sprijin, umarul pe care sa planga... asta este, acceptam gandul acesta cu inima deschisa 😁

Nu pot spune in cuvinte ce simte sufletul meu acum cand ma uit la Nadia cum doarme langa mine, chiar acum... 🥰 e o iubire infinita, nemarginita mult mai mult decat aceste cuvinte... e ceva atat de ireal, dar totusi aceasta e realitate... am o fetita... am o fetita... e a mea... e facuta din sangele meu, din mine si din tatal ei... e a mea 😁!!!!!!!!!!!

Cand a inceput sa creasca burtica si dupa ce am vazut cat e de activa la ecografii incepeam sa realizez ca e pe bune, chiar mie mi se intampla sa fiu insarcinata. Era real si totusi nu imi venea sa cred... Dar in momentul in care am tinut-o in brate prima data si i-am simtit inimioara batand am stiut ca ea este fetita mea pentru totdeauna, iar eu sunt mama ei pentru totdeauna... 🥰🥰

Nici urma operatiei nu conteaza, alaptatul e chiar minunat! Mi-e atat de draga cand cauta sanul noaptea, cand ma tine de tricou sau de mana, cand isi intinde manuta spre fata mea. Este adorabila!!! Iar eu nu ma pot satura sa o privesc!

Iata ca totusi, viata mi-a dat o fetita, un copil creat de mine! Nu-mi doresc decat sa traiesc destul cat sa ma bucur de prezenta ei in viata mea si sa o cresc si sa o ajut cum voi putea eu mai bine, iar fiecare zi sa ne vada cu zambete si bucurii pe fetele noastre...