La multi ani, Nadia!!!
Nu-mi vine sa cred ca acum un an ziua de 31 octombrie mi-a schimbat viata... astazi, bebe Nadia implineste un an. Un an de cand sunt mamica, iar Vlad tatic. Un an cu nopti nedormite, cu ganduri, griji dar mai ales cu bucurii. Un an de iubire neconditionata, de iubire pura, de iubire sincera si adevarata, nu exista destule cuvinte pentru a exprima iubirea pe care o port in suflet 🥰♥️
Nu ai cum sa uiti acea zi, chiar daca e nastere naturala sau prin cezariana. Toate momentele le retraiesc si sunt mai mult decat binecuvantata si plina de recunostinta pentru acestea. Mi-a placut totul, desi a fost greu si nou pentru mine!
Nu am fost internata niciodata, cat sa imi amintesc cum e in spital, si a fost un pic can mult pentru mine sa stau 3 nopti printre necunoscuti si mai ales cu un bebelus care avea nevoie de mine. Dupa nastere, prin cezariana, am stat 24 de ore, chiar mai bine la ATI pentru ca spitalul era plin si nu existau paturi libere si pentru noi. Partea buna a fost ca am avut timp sa ma refac, sa ma odihnesc, sa dorm, sa ma pregatesc pentru intalnirea cu fetita noastra. Dar sa stau departe de ea atatea ore m-a facut sa ma simt vinovata si sa plang caci era singura la Neo, toti ceilalti bebelusi au fost cu mamicile lor. Nu a avut iubirea mea si caldura mamei sale atatea ore si imi propun ca, de acum inaint, ziua de 31.10 a fiecarui an ce ca urma, sa ne gaseasca mereu impreuna, fara job, fara alte lucruri pentru ca nu este nimic mai important decat fetita me, iar ea trebuie sa se simta iubita in acea zi. Bineinteles, si in toate celelalte.
Intr-atat am fost afectata de acest lucru, ca am stat departe de ea atat timp, cu greu an reusit sa o las, chiar si pentru cateva ore, cu atcineva si eu sa imi vad de treaba mea. Si, nici acum nu imi e usor, dar trebuie sa imi fac loc si pentru viata mea...
Momentul in care mi-am vazut fetita, fatuca, ochisorii, gurita, manutele, piciorusele, burtica, buculitele este de nedescris. 4 zile cat am stat in spital am plans de bucurie. Ma uitam la minunea din bratele mele si nu-mi venea sa cred. Inca am momente cand ma uit la ea si parca e un vis frumos, si apoi cand imi dau seama ca e reala, ca e adevarata si ca este a mea o strang tare in brate si o pup si ii spun cat de mult o iubesc!!!
Un copil schimba tot, de la viata fizica pana la cea psihica, spirituala. Esti un om nou, cu noi emotii, simtiri, ganduri, dorinte, prioritati.
Este minunat! Iti multumesc, draga Nadia ca ai venit in viata mea si a noastra!!!
La multi ani!!!
Nu ai cum sa uiti acea zi, chiar daca e nastere naturala sau prin cezariana. Toate momentele le retraiesc si sunt mai mult decat binecuvantata si plina de recunostinta pentru acestea. Mi-a placut totul, desi a fost greu si nou pentru mine!
Nu am fost internata niciodata, cat sa imi amintesc cum e in spital, si a fost un pic can mult pentru mine sa stau 3 nopti printre necunoscuti si mai ales cu un bebelus care avea nevoie de mine. Dupa nastere, prin cezariana, am stat 24 de ore, chiar mai bine la ATI pentru ca spitalul era plin si nu existau paturi libere si pentru noi. Partea buna a fost ca am avut timp sa ma refac, sa ma odihnesc, sa dorm, sa ma pregatesc pentru intalnirea cu fetita noastra. Dar sa stau departe de ea atatea ore m-a facut sa ma simt vinovata si sa plang caci era singura la Neo, toti ceilalti bebelusi au fost cu mamicile lor. Nu a avut iubirea mea si caldura mamei sale atatea ore si imi propun ca, de acum inaint, ziua de 31.10 a fiecarui an ce ca urma, sa ne gaseasca mereu impreuna, fara job, fara alte lucruri pentru ca nu este nimic mai important decat fetita me, iar ea trebuie sa se simta iubita in acea zi. Bineinteles, si in toate celelalte.
Intr-atat am fost afectata de acest lucru, ca am stat departe de ea atat timp, cu greu an reusit sa o las, chiar si pentru cateva ore, cu atcineva si eu sa imi vad de treaba mea. Si, nici acum nu imi e usor, dar trebuie sa imi fac loc si pentru viata mea...
Momentul in care mi-am vazut fetita, fatuca, ochisorii, gurita, manutele, piciorusele, burtica, buculitele este de nedescris. 4 zile cat am stat in spital am plans de bucurie. Ma uitam la minunea din bratele mele si nu-mi venea sa cred. Inca am momente cand ma uit la ea si parca e un vis frumos, si apoi cand imi dau seama ca e reala, ca e adevarata si ca este a mea o strang tare in brate si o pup si ii spun cat de mult o iubesc!!!
Un copil schimba tot, de la viata fizica pana la cea psihica, spirituala. Esti un om nou, cu noi emotii, simtiri, ganduri, dorinte, prioritati.
Este minunat! Iti multumesc, draga Nadia ca ai venit in viata mea si a noastra!!!
La multi ani!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu