Scrisoare pentru corpul meu

In seara aceasta am urmarit un vlog pe canalul de youtube al Sinzianaiacob.ro cu cateva sfaturi de ce trebuie sa faci pentru a fi un om optimist. Foarte interesant si placut se ascultat si chiar de urmat. Chiar mi-am notat unele lucruri si am si facut un prim pas in a-mi crea o stare buna, o stare si o atitudine optimista cu privire la viata.

In acest articol as dori sa scriu o scrisoare - Scrisoare catre corpul meu. O scrisoare de recunostinta pentru corpul meu, tot de la ea este si aceasta idee.

Multumesc bratelor caci cu ele reusesc sa o iau pe Nadia in bratele mele si sa o strang la pieptul meu.
Multumesc picioarelor caci cu ele ma plimb de colo colo in casa alaturi de Nadia, cu ele ma plimb afara, cu ele dansez, cu ele merg, cu ele calc asfaltul fierbinte vara, si acoperit de zapada iarna, cu ele alerg si cu ele imi indrept pasul inainte.
Multumesc ochilor caci cu ei vad fatza dulce a Nadiei. Cu ea vad soarele si luna, cerul si pamantul, zapada, frunzele cazute iarna, florile inflorite vara.
Multumesc nasulii cand cu el pot simti mirosul trandafirilor, al freziilor si mai ales mirosul zambilelor.
Multumesc gurii mele caci cu ea imi sarut sotul.

Multumesc inimii caci poate si vrea sa iubeasca neconditionat.

Multumesc burtii mele ca s-a marit si i-a facut loc Nadiei si i-a fost adapost Nadiei in sarcina.
Multumesc corpului caci s-a transformat pentru a-i face loc Nadiei.
Multumesc sanilor mei caci inca au laptic pentru pitic.
Multumesc mintii ca inca mai are putere sa asimileze informatii noi si inca mai face scoala.
Multumesc pielii ca ma protejeaza tot ce este in aer, ca s-a intins cat a putut de mult sa inveleasca frumos burtica timp de 9 luni si apoi s-a retras.
Multumesc parului ca inca este acolo dupa cat l-am chinuit in viata asta.
Multumesc intregului meu corp caci este scut pentru sufletul meu...

Multumesc!!!