Carti

Cartile sunt cele care ne fac sa avem mai multe vieti. De fiecare data cand citim suntem alte si alte personaje, cu alte idei, cu alte gandiri, cu alte bucurii. 

Am cateva carti pe care imi doresc de mult timp sa le citesc. Sau chiar le-am inceput, dar apoi le-am uitat pe un colt de raft. 

Recunosc, nu citesc atat de des pe cat mi-as dori, iar asta se datoreaza tehnologiei, telefonului, televizorului, netflixului. E mai usor sa te uiti la un film, sa te joci pe telefon decat sa citesti o carte. Uneori. 

Eu cand nu citesc, nu citesc cateva luni. Dar cand citesc, mananc cartile (vorba tatalui meu). Citesc una dupa alta. Citesc o carte in cateva zile. Nu o las din mana pana nu o termin. Citesc cand doarme fata, citesc la baie (ca tot omul), citesc cand sunt reclame, citesc inainte de somn, citesc cand ma trezesc. Citesc. 

Acum ceva timp (ca tot am spus ca le incep si le las) am inceput Conversatii cu Dumnezeu de Neale Donald Walsch. Mi-aduc aminte ca o incepusem la bunica lui Vlad la curte, in spatele casei, pe pridvor in lumina soarelui de vara. Iubesc sa citesc in aer liber. Inca un motiv pentru a alege casa in defavoarea apartamentului. Stiu ca citisem atunci vreo 100 de pagini, dar atat. Un an nu m-am mai atins de aceasta carte (decat ca sa o sterg de praf). Iata ca acum doua zile am decis sa pun din nou mana pe ea si am reusit sa termin primul volum (sunt 3 volume de toate) si sa incep si al doilea, chiar! 

In seara aceasta am cautat pareri ale cititorilor despre aceasta carte. Mie una, mi-a placut. Sunt anhmite discutii care te fac sa te gandesti ca sunt in contradictoriu cu ceea ce te invata religia, dar pana la urma, ideea de baza este aceeasi in toate religiile si inclusiv in carte. Dumnezeu este in noi toti, in tot ce ne inconjoara, in tot ceea ce facem, in tot ceea ce suntem. 

Autorul ne da cateva idei bune de urmat in dezvoltarea noastra, in descoperirea Sinelui nostru. Am facut adnotari pe carte si vreau sa imi scot pe foaie cateva din pasajele selectate de mine ca fiind bune de retinut. 

Mi-a placut nota de optimism si caldura cu care vorbeste Dumnezeu. Si iar nu inteleg de ce unii sunt atat de impotriva aceatei carti. Si asta, pentru ca oricat ai fi de ateu, aceasta carte te face sa te simti mai aproape de divinitate, te face sa constientizezi prezenta lui Dumnezeu in viata noastra. 

Anul acesta mi-am propus sa ma descopar pe mine insami. Sa-mi descopar sufletul si ceea ce il face fericit. Sa vad si sa constientizez frumusetea vietii si a lumii din jur. Sa imi recapat increderea in mine si in ceea ce sunt. 

Ultimii doi ani au venit cu schimbari in viata mea. Sarcina, hormoni, multu hormoni, nopti nedormite, bebe, viata in 3, alte responsabilitati, alte obligatii, alte nevoi, alte cereri, alte cerinte. Si m-am cam uitat. Am uitat sa ma bucur de mine. Si vreau sa imi reamintesc. Si mi-a placut foarte mult cum scrie in carte... o relatie nu inseamna obligatii, ci oportunitati de a face lucrurile impreuna cu celalalt, de a va desavarsi impreuna... (voi cauta citatul exact).

Sunt lucruri pe care le uiti, de care uiti sa te mai bucuri, iar cartea aceasta, cel putin primul volum, vine si iti reaminteste ceea ce este important, TU!