Realitate... singura din nou

-

Ca orice ce fetiță cu idealuri și cu gânduri la cum va fi când voi fi mare, visul meu presupunea un soț iubitor, doi copii, casa și mașina.

Oare ce se întâmplă cu visele noastre odată ce creștem? Oare visele chiar devin realitate?

Realitatea e ca mi s-a îndeplinit acest vis... am avut și soț și casa și mașina. Și doi copii minunați, pe care ii am lângă mine în pat aproape în fiecare noapte. Iar visul acesta a fost real. Pana când visul a dispărut, iar realitatea se transformase în lucruri mai puțin plăcute.

Acum, realitatea mea este ca sunt o mama singura cu doi copii și ca a apărut un nou vis legat de o casa, mașina pentru mine și pentru copiii mei.

Cine spune ca realitatea e doar una? Realitatea e ceea ce trăim în momentul când trăim. Iar acum trăiesc o noua Ioana... Ioana cu doi copii și cu planuri.

Iar realitatea asta este minunata pentru noi. Grea, dar minunata!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Sfarsit…

-
Pe 29 iunie am plecat din casa mea, cu bagaje, cu haine, cu jucarii, cu amintirile si cu trairile adunate in cei 7 ani cat am locuit acolo…  Atunci le-am zis pa peretilor…  Din iunie mama are o locuinta si tata are alta locuinta… incepand din acel moment, copiii mei se plimba de la un parinte la altul.  De ce? Pentru ca uneori trebuie sa iei o decizie de sfarsit. 
Citiți mai multe

Asta sunt?

-
Imagine
Puternică, curajoasă... Îmi vin in minte des aceste doua cuvinte... Cică așa aș fi: puternică si curajoasă... Pentru ca am făcut o schimbare? Schimbare de care îmi este frica la orice pas. O schimbare care îmi provoacă anxietate. Schimbare care ma sperie noaptea când ma bag la somn si mai ales dimineața când ma trezesc. Puternică si curajoasă... Pentru câte am realizat in ultima perioada? Pentru ca am încredere in mine? Pentru ca merg înainte si nu-mi dau voie sa cad? Puternică si curajoasă? Când sufletul meu vrea sa se ghemuiască într-un colț si sa plângă si sa plângă pana când trece toată aceasta stare, aceasta emoție, aceasta teama de mine si de ziua de maine. Rad mai des? Lupt mai mult? Am încredere? Merg înainte? Am speranțe? Ma uit la maine? Ma uit la mine? Ma uit in oglinda si spun "Ești puternică! Ești curajoasă!" când îmi las o lacrima sa curgă pe obraz si îmi spun cu teama si cu iubire "Ești vulnerabila, dă-ți voie sa plângi, dă-ți voie sa plângi, dă-ți voie să...
Citiți mai multe

Ție de ce ți-e frica?

-
Imagine
Anul acesta a fost unul plin. Plin de frica. Plin de frici. Plin de emoții. Plin de gânduri. Plin. Și încă mai sunt 41 de zile din an.  Am spus gata, sfârșit. Am spus bafta unui nou început. Un nou început cu multe frici. Nesiguranță. Nesiguranță locului de munca. Maine...  Foto: TNI Vinerea trecută am fost la teatru, piesa "Frici". O piesa intensă, reală. De cum au început sa vorbească m-a cuprins o stare de anxietate. M-am umplut de gânduri. Și efectiv, la un moment dat nu am mai putut sa mă opresc din plâns. Curgea lacrima după lacrima. Mi-a plăcut. Mi-a plăcut mult.  Am auzit cuvinte pe care le-am folosit. Am auzit cuvinte pe care mi le-au spus părinții mei. Am auzit cuvinte pe care le-am spus și eu copiilor mei. Am simțit în mine frici.  M-a făcut sa conștientizez fricile mele. Și am multe frici. Frica de întuneric, frica de eșec, frica de a nu fi bun, frica de a nu primi validare, frica de a nu fi iubita, frica de a fi interpretată greșit, frica de boala, frica...
Citiți mai multe