Ce e lăsat pe mâine, de obicei e lăsat pentru totdeauna
Am auzit zicala aceasta ieri la TEDx Women. Până ieri nu i-am dat importanță. Ieri însă am ascultat-o cu adevărat. De atunci am reflectat mult asupra ei și pot spune că, în ultima perioadă, am făcut mai mulți pași în „azi” și „acum” și mai puțini în „se face mâine”.
Până acum câțiva ani, „mâine” însemna ceva vag, generos, ireal. Mâine voi avea mai multă energie, mâine mă va ajutacineva, mâine voi avea o oră doar pentru mine, mâine mă duc la sală, mâine mă ocup de mine.
Acum știu cum arată de fapt mâine: aceeași alarmă la 6:12, același ritual de trezit copiii, aceleași plânsete, aceleașinegocieri, aceeași școală, aceeași grădiniță, același drum sprebirou. Timp liber? Nu-l găsești în agendă. Dar am învățat că, dacă aștept momentul perfect, o să aștept la nesfârșit.
Lista lucrurilor pe care nu le-am mai lăsat pe mâine
Lista lucrurilor lăsate pe mâine
Sunt prea multe ca să le mai înșir aici, dar ele stau în lista mea „mentală”.
Niciunul nu e urgent, însă toate sunt importante. Și tocmaiasta e capcana: ce nu arde, nu primește niciodată prioritate, iarce nu primește prioritate dispare cu încetul.
Mult timp m-am ocupat de două vieți mici, iar pe a mea amlăsat-o ultima la rând. Mi-am spus că așa e firesc, că așa face o mamă, și parțial e adevărat. Dar am înțeles că o mamăepuizată nu e o mamă mai bună. Copiii mei nu au nevoie de o mamă perfectă. Au nevoie de una prezentă, sănătoasă, care le arată, prin exemplu, că a-ți purta de grijă nu e egoism.
Iar dacă faptul că îmi fugăresc copiii dimineața spre școală șigrădiniță, ca eu să nu întârzii la sală, mă face egoistă, atuncida, sunt. Dar știu sigur că sunt mai bine pentru ei acum: suntmai activă, mai puțin obosită psihic și nu mai mănâncnecorespunzător sau pe fugă.
Ce nu vreau să las pe mâine?
Nu vreau să las pe mâine zâmbetele copiilor, joaca pe covor, povestea de seară. Dar nici propria mea viață, visurile, sănătatea, liniștea. Mi-am promis că voi fi, pe cât pot, șipentru mine.
Poate nu sunt toate rezolvate azi. Dar azi fac o alegere mică, reală, în direcția unei vieți pe care o merit.
Mă ajută psihic și să iert zilele proaste. Sunt zile în care supraviețuiesc și atât. Zile în care vreau să nu vorbesc cunimeni, să nu mă uit la nimic, să nu mă ridic din pat. Nu le consider eșecuri. Mâine reiau de unde am rămas, dar nu amân la nesfârșit.
Tu ce ai lăsat pe mâine? Alege un singur lucru și fă măcarprimul pas. Mâine are deja destule pe cap.
Comentarii
Trimiteți un comentariu