Insomnii
Noaptea asta este a patra noapte consecutiva in care nu pot sa adorm. Se aduna sute de ganduri, unele bune, unele pesimiste, unele cu iz de anxietate.
E liniste in casa. Vlad doarme. Nadia doarme. Iar pe mine sigur ma prinde iar ora 2:00 treaza.
Miercuri noapte am terminat o carte. Joi am inceput alta carte. Azi dimineata am citit ultima pagina. Citesc, citesc, citesc. Carti de dezvoltare personala. Si stau si cuget. Ganduri multe, citate motivationale, incredere, lipsa curajului, creativitate, blocaj. Toate vin pe rand.
Incotro ma indrept? Incotro vreau sa ma indrept? De la inceputul anului, intr-un colt in minte, exista o frica. Teama zilei de maine. Teama jobului. Teama banilor. Toate trei se leaga si imi dau emotii.
In suflet intr-un colt este emotie. Emotii cu gandul ca in cateva luni se va schimba ceva in programul meu. Voi incepe munca. Sper.
De ceva timp, nu stiu exact cat, exista gandul “asta e tot ce pot? Asta e tot ce este rezervat pentru viata mea?” Si apoi am implinit 35 de ani (iar ma ia tremuratul).
Nu se poate sa fie doar atat. Visele mele inca ma sperie. Inca imi doresc sa ajung un profesionist in resurse umane. Inca imi doresc un al doilea copil, o a doua fetita. Dar in ce ordine?
Si apoi vin nopti in care nu dorm... ca asta...
E liniste in casa. Vlad doarme. Nadia doarme. Iar pe mine sigur ma prinde iar ora 2:00 treaza.
Miercuri noapte am terminat o carte. Joi am inceput alta carte. Azi dimineata am citit ultima pagina. Citesc, citesc, citesc. Carti de dezvoltare personala. Si stau si cuget. Ganduri multe, citate motivationale, incredere, lipsa curajului, creativitate, blocaj. Toate vin pe rand.
Incotro ma indrept? Incotro vreau sa ma indrept? De la inceputul anului, intr-un colt in minte, exista o frica. Teama zilei de maine. Teama jobului. Teama banilor. Toate trei se leaga si imi dau emotii.
In suflet intr-un colt este emotie. Emotii cu gandul ca in cateva luni se va schimba ceva in programul meu. Voi incepe munca. Sper.
De ceva timp, nu stiu exact cat, exista gandul “asta e tot ce pot? Asta e tot ce este rezervat pentru viata mea?” Si apoi am implinit 35 de ani (iar ma ia tremuratul).
Nu se poate sa fie doar atat. Visele mele inca ma sperie. Inca imi doresc sa ajung un profesionist in resurse umane. Inca imi doresc un al doilea copil, o a doua fetita. Dar in ce ordine?
Si apoi vin nopti in care nu dorm... ca asta...
Comentarii
Trimiteți un comentariu