Cat suntem de norocosi
Dimineata, dupa doua nopti dormite la mama in care chiar m-am odihnit, grijile mele erau cu ce ma imbrac cand ies in oras, sa nu uit sa imi cumpar un rimel si sa nu uit sa pun o masina la spalat…
Traim, traiesc intr-o bula care ma protejeaza si de multe ori uit cat de frumoasa si buna este viata cu mine, cu noi…
O mama in autobuz cu 4 copii toti sub 6 ani… au primit o napolitana, cate o gura pentru fiecare… cat inseamna asta? Ce inseamna asta? O gustare? Micul dejun? Poate pranzul?…
Copiii mei sunt bine. Sunt curati, sunt hraniti, sunt in casa noastra, la racoare departe de razele soarelui care nu le-ar face bine. Copiii mei au de toate, apa, caldura, un pat pentru fiecare, haine curate, mancare…
Vrem mai mult si mai mult si mai mult si de fapt avem tot ce ne trebuie. Dar uitam sa ne bucuram de fiecare zi pe acest pamant.
Grijile mele de dimineata par banale acum. Mai ca imi era rusine de grijile mele si de viata mea frumoasa…
Cat suntem de norocosi…
Comentarii
Trimiteți un comentariu