La multi ani, mie!!!
35... 35... 35... atat am in minte de dimineata!! š³
Niciodata nu mi-a parut rau ca este ziua mea. Niciodata nu m-am trezit atat de deprimata de ziua mea.
35 de ani implinesc astazi. 35 de primavari, de flori in buchetul vieti etc etc.
35 de ani... Adriana, sora mea cea mare mi-a zis “doar stii ce varsta ai, stii cum au trecut anii, nu e ca si cum azi te-ai trezit si ai realizat ca ai 35 de ani...” Ba chiar asa ma simt. Imi par foarte, foarte, foarte multi. Si parca nu am trait destul pentru a avea aceasta varsta.
Da, sunt fff multe lucruri pentru care sa fiu recunoscatoare si sunt. Doamne, pacat ar fi sa nu fiu constienta de ceea ce am. Am o familie minunata, un sot iubitor, un copil superb si minunat si ii iubesc pana la luna si inapoi, am surori minunate, sufletele mele pereche, o mama alaturi de noi care ne iubeste si noi pe ea foarte mult. Cumnati, nepoti, soacra, bunici!!! Casa noastra, iubire si sanatate!!!
Dar, 35 de ani... simt ca am pierdut ceva, ca au trecut anii fara sa ii traiesc cu adevarat. Nu, nu ma refer la bani, la lucruri materiale. Nu avere.
Nu stiu cum sa ma explic. Simt ca as fi putut trai cu mai multa pasiune, cu mai multa dorinta de a trai, cu mai multa pasiune.
Timpul trece foarte, foarte, foarte, foarte repede si eu il las sa treaca. Asa ma simt. Simt ca as fi putut sa ma bucur mai mult de viata, de fiecare zi. Sa nu mai stau atat de mult in casa (bine, acum nu am alta optiune), sa nu mai stau atat in bucatarie, sa mai las sa plece gandul de curatenie in casa, de ce manancam diseara, de grijile de bani si pur si simplu sa ma bucur de orice moment. De orice firimitura de pe jos, de fiecare farfurie nespalata si de fiecare rufa din cos.
Sa ma bucur de razele de soare ce se plimba pe fata mea, pe crestetul meu, pe nasucul Nadiei. Sa imi iau iubirile si sa iesim sa ne plimbam fara un scop, fara o destinatie, fara un motiv, doar cu gandul de a crea o amintire.
Imi doresc sa petrec urmatorii 35 de ani mai frumos ca pana acum. Cu mai multa bucurie, cu mai multa dorinta, cu mai multa pasiune si cu mai multa traire. (Sa ii traiesc cu mai multa traire? Ceva nu suna buna, dar nu conteaza)
Poate e si din cauza situatiei actuale. Sunt un om tare pupacios si imi place sa imbratisez lumea. Si mai ales sa fiu pupata si imbratisata de ziua mea. Acum primesc pupici si imbratisari virtuale... nu se simt la fel. š
Cu speranta ca in curand imi voi strange familia mea mare in brate, incerc sa imi gasesc starea de bine ca e ziua mea astazi si sa ma bucur de faptul ca suntem sanatosi, fiecare la el acasa.
Si totusi... 35 de ani!!! Nu simt ca am maturitatea necesara de a avea 35 de ani... poate la 36 voi simti... oo Doamne... 36?????
Hai La multi ani!!! Mie!!!
Niciodata nu mi-a parut rau ca este ziua mea. Niciodata nu m-am trezit atat de deprimata de ziua mea.
35 de ani implinesc astazi. 35 de primavari, de flori in buchetul vieti etc etc.
35 de ani... Adriana, sora mea cea mare mi-a zis “doar stii ce varsta ai, stii cum au trecut anii, nu e ca si cum azi te-ai trezit si ai realizat ca ai 35 de ani...” Ba chiar asa ma simt. Imi par foarte, foarte, foarte multi. Si parca nu am trait destul pentru a avea aceasta varsta.
Da, sunt fff multe lucruri pentru care sa fiu recunoscatoare si sunt. Doamne, pacat ar fi sa nu fiu constienta de ceea ce am. Am o familie minunata, un sot iubitor, un copil superb si minunat si ii iubesc pana la luna si inapoi, am surori minunate, sufletele mele pereche, o mama alaturi de noi care ne iubeste si noi pe ea foarte mult. Cumnati, nepoti, soacra, bunici!!! Casa noastra, iubire si sanatate!!!
Dar, 35 de ani... simt ca am pierdut ceva, ca au trecut anii fara sa ii traiesc cu adevarat. Nu, nu ma refer la bani, la lucruri materiale. Nu avere.
Nu stiu cum sa ma explic. Simt ca as fi putut trai cu mai multa pasiune, cu mai multa dorinta de a trai, cu mai multa pasiune.
Timpul trece foarte, foarte, foarte, foarte repede si eu il las sa treaca. Asa ma simt. Simt ca as fi putut sa ma bucur mai mult de viata, de fiecare zi. Sa nu mai stau atat de mult in casa (bine, acum nu am alta optiune), sa nu mai stau atat in bucatarie, sa mai las sa plece gandul de curatenie in casa, de ce manancam diseara, de grijile de bani si pur si simplu sa ma bucur de orice moment. De orice firimitura de pe jos, de fiecare farfurie nespalata si de fiecare rufa din cos.
Sa ma bucur de razele de soare ce se plimba pe fata mea, pe crestetul meu, pe nasucul Nadiei. Sa imi iau iubirile si sa iesim sa ne plimbam fara un scop, fara o destinatie, fara un motiv, doar cu gandul de a crea o amintire.
Imi doresc sa petrec urmatorii 35 de ani mai frumos ca pana acum. Cu mai multa bucurie, cu mai multa dorinta, cu mai multa pasiune si cu mai multa traire. (Sa ii traiesc cu mai multa traire? Ceva nu suna buna, dar nu conteaza)
Poate e si din cauza situatiei actuale. Sunt un om tare pupacios si imi place sa imbratisez lumea. Si mai ales sa fiu pupata si imbratisata de ziua mea. Acum primesc pupici si imbratisari virtuale... nu se simt la fel. š
Cu speranta ca in curand imi voi strange familia mea mare in brate, incerc sa imi gasesc starea de bine ca e ziua mea astazi si sa ma bucur de faptul ca suntem sanatosi, fiecare la el acasa.
Si totusi... 35 de ani!!! Nu simt ca am maturitatea necesara de a avea 35 de ani... poate la 36 voi simti... oo Doamne... 36?????
Hai La multi ani!!! Mie!!!
Comentarii
TrimiteČi un comentariu