Dezvoltarea copilului

 Dupa o discutie de ieri cu surorile mele, mi-am pus intrebarea "Oare copilul meu se dezvolta corespunzator?"...

Cred ca este una din intrebarile pe care orice parinte si-o adreseaza in gand la un moment dat. Copiii nostri se dezvolta bine? Bine, pe baza parametrilor si pe baza studiilor facute in domeniu. Astfel, ca de dimineata am inceput sa caut informatii, sa citesc articole pe internet sa vad daca si care ar fi problemele pe care le intampina puiul meu.

Conteaza foarte mult si ce site-uri citesti si ce intelegi din cele spuse, pentru ca exista riscul de a te panica mai tare. Si nu cred ca e nevoie, caci daca esti la primul copil, oricum esti panicat...

Din toate site-urile pe care le-am deschis si care oricum prezentau aceleasi informatii, am retinut urmatoarele (pentru un copil de 1-2 ani):

Copilul mic (pana la 2 ani)

• 12 luni. Spune primul cuvant. Cunoaste suficient de bine unul sau mai multe cuvinte pentru a le putea folosi
• 14 luni. Foloseste inflexiuni ale vocii (de ex. ridica vocea la sfarsitul unei intrebari) si apeleaza la limbajul non-verbal pentru a-si completa discursul. ATENTIE: Discuta cu medicul daca micutul nu spune niciun cuvant pana la varsta de 15 luni!
• 16 luni. Te cheama sa-ti atraga atentia, spunand "mama", te aproba sau te dezaproba dand din cap si rosteste multe sunete formate din consoane, cum ar fi t, d, n.
• 18 luni. Are un vocabular de 10 pana la 20 de cuvinte, inclusiv nume ("Mama"), verbe ("mananca") si adjective ("rece"). Utilizeaza fraze simple ("vreau papusa") pentru a iti arata ce doreste
• 18 - 24 de luni. Incepe sa foloseasca doua cuvinte impreuna pentru a exprima ceea ce observa (de ex. “tata merge” sau “buni pa”)
• 24 luni. Are deja un vocabular de 50 pana la 100 de cuvinte. Foloseste propozitii scurte, cu doua sau trei cuvinte si pronume personale

Sursa: Regina Maria

Exista cateva repere critice care pot indica anumite probleme sau intarzieri in dezvoltarea copilului:

Este imperios necesar sa solicitati o evaluare a dezvoltarii atunci cand copilul in varsta de 2 ani manifesta una sau mai multe din urmatoarele comportamente*:

• Nu vorbeste sau spune doar cateva cuvinte izolate
• Nu merge bine sau merge pe varfuri, este “impiedicat” si scapa frecvent obiectele din manute
• Flutura manutele, topaie sau se invarteste excesiv
• Trece foarte repede de la o activitate la alta si are un comportament explorator dezorganizat
• Isi foloseste prepoderent doar o manuta sau doar o parte a corpului in timpul activitatilor
• Nu cunoaste la ce folosesc obiectele familiare din casa (ex: ce facem cu telefonul, cu pieptanul etc)
• Nu imita adultul si pare ca nu intelege ce i se cere verbal (fara sa i se arate)
• Nu se recunoaste in oglinda si nu raspunde atunci cand este strigat, stabilind doar ocazional contactul vizual
• Face frecvent crize de afect si nu se opreste cand i se spune ferm “nu”
• Pare ca nu are simtul pericolului
• Nu exprima, verbal si non-verbal (prin mimica fetei si gesturi), o gama variata de emotii: bucurie, incantare, compasiune, suparare, tristete, mirare, nervozitate, curiozitate, etc

Sursa: Regina Maria

In principal, un copil de 18-24 luni trebuie sa stie:

- sa iti arate gura, nasul, ochii, mana, piciorul cand ii spui "arata-mi"

- sa iti aduca jucaria ceruta (mingea, papusa) cand ii ceri "adu-mi"

- sa alerge

- sa se joace cu copiii

- sa urmareasca obiectele in miscare din jurul lui

- sa stie cine este mama, tata, bunica, bunicul, nana, nanu, verisorii - persoanele apropiate

- sa comunica atunci cand vrea ceva sau mai mult sau sa anunte ca ceva s-a terminat" gata"

- sa stie sa spuna in jur la 15-20 cuvinte diferite

- sa arate cu degetul anumite obiecte/animale din carti

Insa, orice informatie pe cre o primim/citim de pe internet este doar orientativa si indicat este sa apelam la un medic specialist ori de cate ori consideram ca este nevoie. Si asta am trait pe pielea mea.

Nadia a avut o perioada in care mergea in genunchi. Peste tot unde se deplasa singura mergea in genunchi. Ajunsese sa aiba niste genunchi tociti si toata lumea din jur ne spunea ca nu va merge niciodata bine, ca isi deformeaza mersul, ca nu e normal. Ajunsesem sa ii cred. Vai de mine, copilul meu are o problema.

Dupa cum stiti, la 2 ani este programata a doua vizita la ortoped (prima fiind in primele saptamani pentru ecografia de sold). Dar, dupa panica ce luase amploare in mintea mea, am facut programarea la ortoped la 1 an si 4 luni, pe acolo.

Dar, din fericire, ni s-a spus ca nu avem de ce sa ne facem probleme. Fetita se ridica singura (tinandu-se de un obiect rezistent), mergea de manuta (cand avea chef, desigur), si mersul cu laba piciorului in exterior se va regla cu timpul. Deci, nu aveam de ce sa ne facem probleme. Fiecare copil are ritmul lui. De a manca, de a dormi, de a merge, de a vorbi. Dar chiar si asa, mergeti la doctor cand considerati ca este nevoie, chiar daca este doar pentru linistea parintilor.

Ca update, ea singura a inceput sa nu mai mearga in genunchi. Deci, insistentele noastre nu au prins la ea. A trebuit lasata singura sa faca "pasul" acesta. Ea singura cere sa doarma, ea singura cere mancare, ea singura cere apa, ea singura incepe sa vorbeasca.

Desi momentan, la 22 de luni spune doar cateva cuvinte "mama, tata, apa, gata, bebe, haide, uite, da, nu", stie cum face puiul (e atat de comica, se si stramba cand imita), cum face ursul, cum face leul, stie de minge, de corpul ei, de bebe, de jucarie, stie cine este Martinel (imensul urs si partener de joaca), sa stea jos, sa se ridice etc etc etc.

Aud copiii in parc cum vorbesc (bine, sunt mai mari) si pun multe intrebari... Abia astept si eu acest moment, desi toata lumea imi spune ca o sa ma plictisesc si ca o sa ma epuizeze psihic. Dar eu abia astept. Asa cum am asteptat fiecare moment din viata ei.

Parintii stiu si simt cand este in regula sau nu. Aveti incredere in instinctele voastre!

Fiti prezenti in viata copilului si ajutati-i sa se dezvolte frumos!