Copilarie

 Duminica am fost cu totii la mama. Cu totii insemnand toate trei fetele (surorile Anistoroae) si familiile lor. 10 oameni, mari si mici :D

Si cat am asteptat ca mama sa voteze, noi ne-am dus copiii in parc. In parcul in care am copilarit noi, in care ne-am dat in scranciob, in care am jucat prinsa pe bara cu ochii inchisi, de-a piata la invartitoare si de-a majoretele cand jucau baietii fotbal... 

Arata un pic diferit (de fapt mai mult) fata de cum era cand am fost noi mici. Acum e totul plastic, scranciob, topogan. Pe vremea noastra totul era de metal, dar totul... iarna iti inghetau mainile pe scranciob, dar nici ca am fi stat in alta parte :D

Am mai fost cu Nadia in parcul respectiv si de fiecare data ma apuca melancolia. Mi-e atat de drag parcul de cand o am pe Nadia... si de fiecare data ii spun ca aici am copilarit eu. Inca nu intelege ce inseamna, dar eu tot ii repet.

Si stateam pe o banca toate 3 cu mama si ne uitam la cele 4 minuni ale noastre si eram toate mandre. De mama nici nu mai zic. Cu siguranta se gandea "daca ar fi fost si Virgil, tare mandru ar fi fost cu si de nepotii lui"

Stia mama ca va avea 4 nepoti minunati? Nu stia nimeni, si asta face mai mare bucuria.

Si cel mai mult imi place ca sunt doi mari si doi mici. Deja Filip si Eva se joaca altfel, dar totusi pe "limba" Nadiei si a lui Fabi. Si astia doi mici nu ii lasa deloc pe cei mari. Numai dupa ei. Daca sunt la topogan, hop si cei mici. Daca alearga pe terenul de fotbal, hop si ei. 

Cu totii sunt scumpi foc si sunt ai nostri!